duminică, 18 iunie 2006
Legaturi intre Turcia si Romania
Turcia este pentru romani tara in care si-au facut si inca isi fac cumparatiurile sau merg in vacante ieftine (nu intotdeauna, totusi...); tara care ne-a cotropit 
sute de ani; originea unor oameni de afaceri ajunsi in ultimii 15 ani prosperi in Romania; dar si o ciudata senzatie de orientalism, de obscur. Un loc fata de care ne simtim adesea superiori.
Si totusi, atunci cand am ajuns acolo, in aprilie 2006, printr-un proiect european, am avut multe surprize. de la strazile largi si netede, la magazinele frumoase si pline cu marfuri atat de diverse incat te ametesc, uneori grupate in cartiere pe acelasi domeniu, si pana la serviciile de calitate. si nu ne referim la turism! ne referim la serviciile pentru persoane cu dizabilitati!
Gazda noastra a fost IBC, o fundatie aparuta dupa cutremurul devastator din 1999, si care s-a implicat inmulte locuri pentru a aduce o lumina in viata persoanelor disperate. fie ca era vorba de sinistartii din turcia, Iran sau Pakistan, sau de persoanele cu dizabilitati.
Ana Oprisan, cea care a scris si coordoneaza proiectul de cooperare intre societatile civile din Romania si turcia, este o romanca daruita cauzelor celor in suferinta, stabilitat de cativa ani in turcia, dupa ce a facut acolo un masterat. Si o gazda perfecta, care nu s-a sfiit sa fie si coordonator, si ghid, si translator, si orice a fost nevoie.
Am lucrat la Centrul de recuperare si educatie speciala din Izmit al IBC, impreuna cu colectivul de acolo. Profesionisti care stiu ce fac, si fac bine, cu suflet o meserie pentru care au invatat 4 ani, si apoi nu inceteaza sa se perfectioneze. Este un centru frumos si bine dotat, cu activitati complexe si cuprinzatoare in care
peste 200 de copii si tineri isi gasesc drumul si viitorul.
Revenind la proiectul finantat de Comisia Europeana, mai e de spus ca nu am fost singurii parteneri romani: am avut placerea si onoarea sa stam alaturi de Fundatia Estuar - una din cele mai mari si serioase organizatii romane care lucreaza in domeniul persoanelor cu dizabilitati/ probleme de sanatate mintala. Si experienta de a sta la masa si a discuta cu astfel de organizatii cum sunt cei doi parteneri este, va asiguram, una extrem de gratificanta!
intamplarea frumoasa de la Izmit e doar primul pas! Urmeaza munca in echipa acasa, cu legatura prin Internet, si apoi o conferinta la Istanbul. Alte surprize, poate, legate de Turcia?...
Daniel F.
sute de ani; originea unor oameni de afaceri ajunsi in ultimii 15 ani prosperi in Romania; dar si o ciudata senzatie de orientalism, de obscur. Un loc fata de care ne simtim adesea superiori.Si totusi, atunci cand am ajuns acolo, in aprilie 2006, printr-un proiect european, am avut multe surprize. de la strazile largi si netede, la magazinele frumoase si pline cu marfuri atat de diverse incat te ametesc, uneori grupate in cartiere pe acelasi domeniu, si pana la serviciile de calitate. si nu ne referim la turism! ne referim la serviciile pentru persoane cu dizabilitati!
Gazda noastra a fost IBC, o fundatie aparuta dupa cutremurul devastator din 1999, si care s-a implicat inmulte locuri pentru a aduce o lumina in viata persoanelor disperate. fie ca era vorba de sinistartii din turcia, Iran sau Pakistan, sau de persoanele cu dizabilitati.
Ana Oprisan, cea care a scris si coordoneaza proiectul de cooperare intre societatile civile din Romania si turcia, este o romanca daruita cauzelor celor in suferinta, stabilitat de cativa ani in turcia, dupa ce a facut acolo un masterat. Si o gazda perfecta, care nu s-a sfiit sa fie si coordonator, si ghid, si translator, si orice a fost nevoie.
Am lucrat la Centrul de recuperare si educatie speciala din Izmit al IBC, impreuna cu colectivul de acolo. Profesionisti care stiu ce fac, si fac bine, cu suflet o meserie pentru care au invatat 4 ani, si apoi nu inceteaza sa se perfectioneze. Este un centru frumos si bine dotat, cu activitati complexe si cuprinzatoare in care
peste 200 de copii si tineri isi gasesc drumul si viitorul.Revenind la proiectul finantat de Comisia Europeana, mai e de spus ca nu am fost singurii parteneri romani: am avut placerea si onoarea sa stam alaturi de Fundatia Estuar - una din cele mai mari si serioase organizatii romane care lucreaza in domeniul persoanelor cu dizabilitati/ probleme de sanatate mintala. Si experienta de a sta la masa si a discuta cu astfel de organizatii cum sunt cei doi parteneri este, va asiguram, una extrem de gratificanta!
intamplarea frumoasa de la Izmit e doar primul pas! Urmeaza munca in echipa acasa, cu legatura prin Internet, si apoi o conferinta la Istanbul. Alte surprize, poate, legate de Turcia?...
Daniel F.
