duminică, 15 martie 2009

 

Astept un vizionar!

Viata publica romaneasca e plina de oameni mici. Marunti. Care, firesc, traind in cercul lor stramt, nu pot avea decat preocupari mici, marunte. Interese - pe masura. Rar de tot mai e cate unul mai rasarit, pe care iti face placere sa il vezi, sa il asculti, sa il crezi.
Eu tot astept, de opt ani, un om politic, sau de afaceri (ca mai nou se confunda tot mai mult!) adevarat, cu statura, cu coloana vertebrala si, mai ales cu viziune. Un om politic, cu putere de decizie, care sa realizeze cum e cu lumea si viata. Care sa aiba si inteligenta, si viziunea necesare pentru a face lucuri mari. Sa construiasca ceva durabil. Sa sprijine lucrurile de valoare. Asa cum in trecut erau oameni ce finantau un artist, si s-au nascut astfel capodopere absolut incredibile. Asa cum azi sunt in lume binefacatori ai artelor, ai sportului, ai invatamantului, ai caritatii ori oamenilor aflati la ananghie, si partea aceea de lume este mult mai frumoasa, datorita lor.
Astept un om care sa vina sa aprecieze ce facem noi pentru copiii, tinerii cu dizabilitati. Un om care sa decida ca doreste sa-si lase amprenta in lume, punandu-si amprenta pe zeci de destine de copii si tineri catre care putini se uita. Un om care sa construiasca ori sa finanteze constructia unui Centru de zi si educational, cumpararea unui microbuz, plata salariilor specialistilor. Oameni care sa intre intr-o oarecare nemurire si neuitare prin faptele lor de isprava, cum nu pot intra micii politicieni prin faptele lor mici...
Am avut ocazia sa vad in Turcia cum cate un "bascan" - un patron, om de afaceri - se lipeste de o cauza si se lupta sa faca ceva. Sa construiasca. Sa aduca bani. Sa schimbe in bine viata oamenilor. La fel, am vazut oameni simpli facand asta. Si devenind in acest fel un fel de mici sfinti ori patroni spirituali. Totul in numele credintei, al omeniei, al spiritului caritabil, al dragostei de semeni si de Dumnezeu.
Astept, asadar, sa vad si aici ca un om se ridica si devine un OM ADEVARAT. Mai presus de lucruri marunte, de interese meschine, de politicianism balcanic... Interesati? Candidati la nemurire si neuitare?
Astept!

Daniel F.

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,


Comments:
Bun - gasit, stimate presedinte al Asociatiei "Esperanto", d-le Daniel Filipas!

Numele meu si cu ce ma ocup, puteti observa prea bine si din profilul meu de blogger de-aici, dar nu va contactez acum in nume personal momentan, ci in cel al unei prietene dragi de-a mea, din Brasov, com. Mandra, suferinde de "Tetrapareza spastica"; d-ei are aproape 30 ani (ii implineste in mai, a.c.). Asa ca,.. e destul de greu, mai ales tinand cont de faptul ca nu are nicio aptitudine profesionala bine definitivata.
A colaborat cu Asociatia Romana pentru Informare si Integrare Sociala, nimic de zis, dar sporadic, tinand cont de faptul ca, pana de curand, nu a prea avut acces la Web (nu are PC personal, iar la net cafe, timpul ii era cam scurt). Or acum, s-au mai schimbat lucrurile. Acum, d-ra Nicoleta Comiza *are* acces la Web (tot la net cafe), respectiv un timp mai indelungat. :-) Cu alte cuvinte, v-ar putea ajuta, d-le presedinte si stimati membri ai Board-ului asociatiei "Esperanto", chiar daca sunteti din Maramures si pentru parintii copiilor cu dizabilitati maramureseni, cu redactarile de documente asociationale, sa zicem. Nu are d-ei o digitatie prea buna, dar se straduie, iar pe Web poate naviga cvasi-neproblematic.
In concluzie, va rog ca pe niste parinti de copii cu dizabilitati, sa intelegeti inclusiv drama prin care trece familia acestei tinere, stiind-o fara viitor profesional inca, si sa-i acordati o sansa. Sau... daca se intampla sa cunoasteti pe cineva, de la vreo asociatie din jud. Brasov (d-ei e in partea fagaraseana), sa o puneti in contact cu acea persoana pentru un voluntariat, asa cum d-ei ar dori sa presteze si la d-voastra.


P.S. Eu, momentan, ma ocup de "Excelenta" (revista pt copiii supradotati intelectual), dar v-as putea scrie si d-voastra care ceva daca doriti.

P.P.S. CV si scrisoare de intentie la solicitare expresa.


Va multumesc anticipat!
 
Bun gasit, Silviu!
Ma bucur ca e cineva care ajunge sa vada blog-ul si da si un semn. Asadar, bun venit in "familia" noastra!
Situatia prietenei tale e, intradevar, nedreapta si trista. Din pacate, e foarte des intalnita, pentru ca Romania nu a stiut si inca nu stie sa.si respecte si ajute TOTI cetatenii. Am vayut ca-ti place Gattaca. E o metafora nemaipomenita pentru vremurile pe care le traim si acum(si sper ca nu se va dovedi a fi si o premonitie foarte buna!)!
Iti dai seama ca nu pot decat sa ma bucur atunci cand o persoana cu dizabilitati isi ofera efortul si cunoasterea prin voluntariat, mai cu seama catre un ONG! Asadar, am fi incantati sa colaboram cu buna ta prietena brasoveanca. Si chiar si cu tine.
Si, pentru ca suntem in priza acum cu organizarea Carnavalului nostru, ne-ar prinde bine atat cautarea unor idei destepte pentru activitati amuzante si atragatoare in timpul Carnavalului (15-16 mai), ci si cu popularizarea lui sau gasirea de sprijin.
Fie ca acest sprijin inseamna sponsorizare clasica, donatie de obiecte pentru tombola ori o vorba buna la presa centrala sa vina si sa ni se alature.
Ce spui? Suna interesant?
Ne auzim si direct pe mail: office@esperando.ro
O zi frumoasa!
Daniel
 
Trimiteți un comentariu

<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?